Psihologii cred ca temele pentru acasa nu ar trebui eliminate

A trecut prima saptamana din noul an scolar, iar elevii au inceput sa aiba din ce in ce mai multe teme pentru acasa. Reprezentantii asociatiilor de parinti spun ca unii copii au nevoie chiar si de patru ore pentru a rezolva toate temele pe care le dau profesorii, si cer reducerea lor.

Cu toate acestea, psihologii sustin ca aceste teme nu ar trebui eliminate. Specialistii sunt de parere ca elevii romani pot ajunge la performante doar daca-si antreneaza memoria si gandirea.

“Nu cred ca suntem o tara cu elevi surmenati, cred ca suntem in pragul de a avea tot mai multi elevi fara exercitiul de a invata, fara sa stie cum sa invete. (…) Performanta nu se poate obtine doar din pauze”, sustine psihologul Mihaela Sahlean.

Reprezentantii Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului sustineau anul trecut ca elevii romani sunt suprasolicitati, de aceasta data la orele de curs. Ei au propus atunci eliminarea a trei sferturi din materia predata elevilor. Decizia oficiala a fost luata abia in luna aprilie a acestui an, cand comisiile numite de minister au finalizat noile programe scolare, mult mai subtiri comparativ cu cele din anii precedenti.

”Vom reduce la maximum si volumul de teme pentru acasa, astfel incat numarul total de ore de lucru ale elevului sa fie cat mai mic”, declara secretarul de stat Zvetlana Preoteasa acum cateva luni, la finalizarea noilor programe scolare.
NewsIn, 22.09.2008

Superstitiile bat criza. Romanii cheltuie exagerat de Sarbatori

Conform datinilor strabune, este important sa ai masa imbelsugata de sarbatori, sa porti haine noi si sa faci cadouri, astfel incat decembrie este de departe “luna consumului”. Supermarketurile sunt luate cu asalt si majoritatea oamenilor isi golesc portofelele pentru a avea sarbatori de vis. Specialistii spun ca oamenii prefera belsugul de moment si speranta ca lucrurile vor continua sa se deruleze in acelasi mod in anul care vine, in loc sa fie mai cumpatati si sa tina cont de criza economica, a caror efecte se fac deja simtite.

Masa plina de bucate traditionale, vestimentatie de sarbatoare, daruri pentru cei dragi – toate acestea fac parte din ritualul romanilor, in decembrie. Daca nu daruiesti nimic in Ajunul Craciunului, te va parasi prosperitatea, spun unii superstitiosi. Tot din batrani se spune ca este bine sa mananci carne de porc la masa de Ajun, sa lasi in seara de Anul Nou o lumina aprinsa pana a doua zi , ca sa ai tot anul luminat, iar pe 1 ianuarie sa porti ceva nou. Etnologii spun ca belsugul pe care mizeaza oamenii in aceasta perioada tine de vechile traditii “de la sat”. “Nevoia de abundenta, inclusiv alimentara, cadouri, lucruri noi este legata de renastere, odata cu noul an”, ne-a declarat Doina Isfanoni, cercetator etnolog la Muzeul Satului. Totusi, aceste obiceiuri aduse in citadin s-au deformat, fiind exagerate. “La sat, lucrurile sunt mai bine randuite, se fac toate la timpul lor, nu pe graba. Gospodinele nu stau in ajunul Craciunului cand langa cuptor, cand primind colindatorii. La oras sunt pastrate traditiile care stau sub semnul abundentei, dar nu mai este acea buna administrare a timpului. Astfel, bucuria sarbatorilor este umbrita de stres”, ne-a mai precizat Doina Isfanoni.
“Din pacate, asistam la o confuzie in perceptia Craciunului. Din ce in ce mai multi romani asociaza Craciunul cu achizitiile si cadourile, cu <febra cumparaturilor>, cu un consumerism exagerat, ignorand tot mai mult trairea crestineasca. Sarbatorile au ajuns pentru multi romani sa fie o traire comerciala si nu una crestina” ne-a precizat psihologul Mihaela Sahlean.

Consumul este la moda

Specialistii spun ca s-a ajuns in aceasta situatie deoarece e o dorinta exagerata de consum peste totul in jurul nostru. “Obiceiul de a cheltui mult, chiar in contextul crizei economice, este un aspect oarecum specific romanilor, care sfideaza cu lejeritate predictiile economice. Este o dorinta de legitimare a unor gesturi pe care le facem si poate, pe undeva, nu le consideram nici noi justificate. Atunci venim cu intariri de genul <se spune>, <toata lumea face>. Psihologic, daca mai multi gresesc in acelasi mod, sentimentul de vinovatie este mai redus pentru fiecare in parte, fata de varianta in care ar <gresi> unul singur”, a declarat psihologul Mihaela Sahlean.

Cumpatare in Occident

Pe de alta parte, in Vest, cumparaturile de sarbatori au fost anul acesta, mai mult ca niciodata, sub lupa specialistilor in marketing si publicitate, dupa ce ultimele studii au demonstrat schimbari ale comportamentului de consum. Fire irationala pana nu demult, in decembrie, cumparatorul occidental a afirmat ca trateaza cu prudenta chestiunea cadourilor. Mai mult, spune ca n-o face din zgarcenie, ci din intelepciune. “Este un climat de panica generala, o psihoza in legatura cu puterea de cumparare”, afirma specialistii citati de publicatia “La Liberation”. Potrivit unui studiu realizat in Franta, 82% din populatie a estimat ca va reduce cheltuielile, fie ca a avut sau nu, pana acum, probleme cu bugetul lunar. Un alt sondaj recent releva ca 44% dintre intervievati vor renunta la cumpararea cadourilor, alegand varianta confectionarii unora acasa.

Gardianul, 25 decembrie 2008

Anxietatea de sarbatori afecteaza peste 10% din romani

Craciunul, sarbatoarea care se petrece in sanul familiei. Depresia netratata – o cauza a suicidului.

Persoanele care sunt singure se simt, in preajma sarbatorilor, si mai nefericite. Specialistii spun ca, de Craciun, depresia apare cu predilectie la un anumit tip de persoane si anume cele singure.

„Persoanele divortate, vaduve sau cele care s-au despartit de partenerul de cuplu si nu au pe nimeni in preajma lor se simt mai triste, mai melancolice si pot deveni chiar depresive”, atentioneaza psihologul Hanibal Dumitrascu, conf. univ. dr. la Universitatea din Bucuresti.

Totodata, sarbatorile de iarna coincid si cu momentul bilantului de sfarsit de an pe care-l facem. „Pentru o parte dintre noi, acesta nu este un «bilant fericit» si nici macar «rezonabil», iar aceasta categorie este predispusa depresiei amintite.

Cred ca finalul de an ne indeamna pe majoritatea la un bilant, si nu doar la unul economic – asa cum au firmele, ci si la un bilant afectiv, unul experential, altul material. Adica, un bilant complet”, adauga lector univ. Mihaela Sahlean, psihoterapeut la o clinica privata din Bucuresti.

Specialistul spune ca cu cat diferenta dintre ceea ce ne-am dorit si ceea ce am reusit sa realizam este mai mare, probabilitatea de a fi predispusi depresiei sezoniere este si ea mai mare.

„Din randul celor care sunt inclusi in aceasta categorie, i-as separa totusi pe cei care au mai multe resurse de a se mobiliza si de a face ceva in acest sens, spre deosebire de ceilalti care, daca tot se simt «in prapastie», mai stau sa se lamenteze, fiindca ea este «adanca». Ambele tabere au nevoie de ajutor, evident, mai mult cei care au mai putine resurse”, subliniaza Sahlean.

Tratamentul corespunzator al depresiei reduce riscul de suicid

Psihoterapeutul Hanibal Dumitrascu apreciaza ca cel putin 10% din romani sufera de depresie in perioada sarbatorilor, insa numarul real este mult mai mare, avand in vedere ca nu toate persoanele depresive se prezinta la un psiholog.

„Din experienta mea in psihoterapie, pot sa va spun ca oamenii se cunosc putin pe ei insisi si acest lucru ii si determina sa intrevada atat de departe sentimentul de implinire, ca sa nu mai vorbesc de fericire. In schimb, percep bine nefericirea, unii chiar au dezvoltat «mecanisme» serioase de a se simti nefericiti, isi repeta asta si obtin rezultate in consecinta, ca la un antrenament!

Majoritatea asteapta schimbari din exterior sau o schimbare speciala, ignorand exact ideea sanatoasa ca prima modificare ar fi chiar din interior”, precizeaza psihologul Mihaela Sahlean.

Psihoterapeutii le recomanda persoanelor singure ca in aceasta perioada a sarbatorilor sa-si faca „automedicatia” potrivita, adica sa incerce sa-si rezolve situatia, cautand compania unei rude sau a unui prieten apropiat.

„Nasterea Domnului este o sarbatoare care se petrece acasa, in sanul familiei, si persoanele care nu au cu cine sa petreaca au toate motivele sa se simta abandonate”, considera psihologul Hanibal Dumitrascu. Specialistii atentioneaza persoanele depresive ca aceasta afectiune trebuie tratata. „Se poate ajunge si la suicid, depresia fiind, adesea, cauza declansatoare.

Deloc intamplator, se spune ca tratamentul corespunzator al depresiei reduce riscul de suicid – intre depresie si suicid mai avem insa ideatia suicidara si tentativa de suicid”, conchide psihoterapeutul Mihaela Sahlean.

In tratarea depresiei sunt importante psihoterapia si, dupa caz, tratamentul medicamentos. Specialistii insista insa pe rolul benefic, pentru ca in fiecare dintre noi exista resurse de a „iesi la lumina”.

Sursa: Gandul

Starea de nefericire, tratata prin hipnoza

Terapia prin hipnoza este cea mai de succes metoda pentru tratarea starilor de nefericire, a depresiilor, anxietatilor si a fobiilor de orice fel, cu precizarea ca pacientul sa fie motivat pentru schimbare, afirma psihoterapeutii. ‘Terapia prin hipnoza constituie tipul de terapie care utilizeaza starea modificata de constiinta, care permite accesul la restructurarea unor continuturi psihice si ameliorarea sau chiar vindecarea unor simptome, precum atacurile de panica, depresiile care pot avea diferite cauze, tulburarile alimentare, tulburarile de somn si anxietatile’, mentioneaza psihoterapeutul Mihaela Sahlean. Totodata, specialistul afirma ca pentru aceasta metoda este foarte important gradul de sugestibilitate a pacientului.

Psihoterapeutul nu se joaca cu mintea pacientului
Aceasta metoda de relaxare si de depasire a momentelor grele poate fi folosita de oricine are incredere in terapeut si doreste sa treaca peste momentele grele, dar care nu sufera de anumite maladii psihice foarte grave, precizeaza specialistul Mihaela Sahlean. Numarul sedintelor necesare pentru depasirea momentelor grele tine de motivarea persoanelor care apeleaza la aceasta metoda, afirma psihologii. ‘‘Atacurile de panica se pot trata si in trei sedinte, dar problemele precum depresia, fobiile, pot dura si pana la 20 de sedinte’’, precizeaza terapeutul Constantin. O sedinta la psiholog costa in jur de 100 de lei.

Gandul, 3.12.2008

Un om din 10 sufera de fobie sociala

Zece la suta dintre oameni sufera de fobie sociala, avertizeaza specialistii mexicani. Un studiu realizat de Institutul Mexican de Asigurari Sociale pe un esantion de aproximativ 13 milioane de indivizi arata ca 10% dintre acestia aveau aceasta afectiune. Fobia sociala se manifesta prin frica de a relationa cu alte persoane, teama fiind nejustificata si imposibil de controlat. „Fobia sociala reprezinta teama unei persoane de a se afla in centrul atentiei, de a fi studiat de o alta persoana.
De regula, persoanele timide sufera de acesta teama de a relationa cu indivizi necunoscuti. Astfel de subiecti refuza sa iasa in societate pentru a nu interactiona cu ceilalti, de frica se nu se faca de rusine”, afirma psihoterapetul Mihaela Sahlean. Specialistii mentioneaza ca astfel de persoane sunt usor de identificat in societate pentru ca au un comportament vizibil modificat. „Cele mai bune exemple sunt tremuratul vocii, pierderea instantanee a vocii, transpiratul inexplicabil, joaca cu un obiect gen pix, inel, verigheta, privitul catre orice altceva decat catre persoana cu care poarta un dialog, tremuratul”, precizeaza psihologul Bogdana Bursuc.

Astfel de persoane rateaza de cele mai multe ori lucrurile importante in viata unui om, sustin psihologii. „tinand cont de faptul ca aceasta fobie apare intre varsta de 18 si 30 de ani, aceasta frica ii determina de cele mai multe ori pe indivizi sa renunte la scolarizare, fie ca e vorba de liceu sau de facultate. Astfel de persoane refuza pur si simplu sa se duca la un interviu de teama ca cel care intervieveaza ii va pune o intrebare la care subiectul nu stie raspunsul, iar astfel se face de rusine si pierde ocazia de a se angaja.
Aceasta situatie este prezenta doar in mintea lor, iar astfel refuza sa faca orice fel de pas care il pune in situatia de a interactiona cu persoane necunoscute”, spune psihologul Anca Munteanu. Specialistii atrag atentia ca fobia sociala afecteaza calitatea vietii personale, profesionale cat si sociale, intrucat subiectul incepe sa evite acele situatii care ii provoaca disconfort.

Circul face legea la tv

Scenele de sex, bataile si injuraturile, deliciul publicului needucat.

Violenta verbala abunda in emisiunile posturilor de televiziune din Romania, urmata de cea fizica, potrivit unui studiu comandat de Consiliul National al Audiovizualului (CNA). Iar productiile cu astfel de continut reusesc sa fie lideri de audienta.

Psihologul Mihaela Sahlean ne-a explicat ca „circul” atrage o anumita categorie de public, lispit de educatie, care prefera sa urmareasca „gunoaiele” din viata altora, uitand „sa-si faca ordine si curatenie in propria viata”.

Cel mai frecvent tip de violenta intalnit in emisiunile analizate a fost cea verbala, in proportie de 46, 7 %, urmata de cea fizica (30,5%), potrivit cercetarii „Masurarea gradului de violenta prezent in programele audiovizualului romanesc”. Printre posturile care abunda in violenta sunt canalele de desene animate, care au inregistrat valori mai ridicate pentru acest indicator decat emisiunile de reality-show. De exemplu, la Cartoon Network este vorba despre 27 de acte violente pe ora. Totusi, in ceea ce priveste productiile proprii ale unui canal tv, reality-show-urile contin cele mai multe acte de violenta, urmate de emisiunile de divertisment. Daca ne uitam in peisajul mediatic romanesc, nu ne este foarte greu sa gasim exemple care sa confirme aceste concluzii. In ceea ce priveste asa-zisele reality-show-uri, regizate, in fiecare saptamana vedem emisiuni precum „Test de fidelitate” si „Tradati in dragoste”. Scenele de sex si bataile asezonate cu injuraturi ca la usa cortului par a face deliciul publicului, care lasa ca astfel de emisiuni sa mai fie difuzate. „«Circul» atrage o anumita categorie de public. Puteti remarca faptul ca fiecare emisiune are o anumita categorie de public fidel. Sunt oameni pasionati de emisiuni culturale, altii de emisiuni politice, altii de emisiuni sportive si altii de acest gen de emisiuni, unde intotdeauna exista un «scandal», o discutie ieftina, intr-o limba materna strangulata, sufocata, cu un numar redus de cuvinte active, adesea intre doua persoane dornice sa-si spele toata lenjeria in fata natiunii”, ne-a declarat psihologul Mihaela Sahlean.

Romanii sunt interesati de «gunoaie»
„Ingrijorator este, intr-adevar, faptul ca aceste emisiuni ajung sa aiba un numar din ce in ce mai mare de telespectatori. Este trist, as spune chiar deprimant, cati oameni sunt interesati de «gunoaiele» din viata altora, aceasta fiind poate si o explicatie pentru care nu-si fac ordine si curatenie in propria viata sau nu-si dau atentia cuvenita rezolvarii propriilor probleme”, ne-a explicat Sahlean. Psihologul ne-a declarat ca acest gust al romanilor pentru astfel de emisiuni sta si in educatia pe care o are fiecare. „Ca o parte a natiunii devoreaza si inghite bulimic si nemestecat asemenea emisiuni, ne-ar trimite cu gandul la aceia care gasesc gustul bun al mancarii din tomberon – deci, chestiune de gust. Replica «de scuza»  pe care o auzim frecvent este: «Nu ma uit de obicei, am vazut din curiozitate», asa cum tot din curiozitate asistau unii la luptele intre cocosi sau luptele intre caini, dar daca aceasta curiozitate nesolicitanta intelectual este hranita zilnic, vorbim deja de obiceiuri si preferinte care-si au originea in educatie”, a conchis Mihaela Sahlean.

Gardianul, 10 februarie 2009

Iubirea pe internet, intre romantism si deziluzie

Tot mai multi utilizatori de internet se lasa prinsi in discutii cu oameni cat mai diferiti sau din locuri cat mai indepartate. La suprafata, acest schimb de replici pare un simplu joc, insa nu putini sunt cei care cad in capcana lui.

Mihaela Sahlean, psiholog: O conversatie pe net poate ascunde foarte multe aspecte. Nu stim niciodata in momentul in care incepem o conversatie cine este la capatul celalalt. (…) Daca este o persoana in normalitate psihica sau departe de normalitatea psihica. Sunt foarte multe riscuri si de cele mai multe ori riscul atrage.

Persoanele care-si ascund identitatea nu sunt tocmai timide sau necomunicative, ci mai degraba au ceva de ascuns. Persoana care se ascunde fuge de responsabilitate. (…) Nu este o persoana care sa intretina relatii fata in fata. (…) Netul legitimeaza un fel de iresponsabilitate. Romantismul capata o noua dimensiune atunci cand il gasesti conturat in randuri si litere care apar pe un ecran de calculator. Cine spune ca tanarul nu asteapta cu sufletul la gura si nu il furnica stomacul atunci cand asteapta sa apara un nou rand, o noua replica in casuta de messenger? Internetul inseamna schimb de ganduri, dar poate sa implice si o mare surpriza, o mare deziluzie sau un mare pericol.

NewsIn, 19 ianuarie 2008

Activitatile menite sa alunge stresul nu mai au nici un efect

Remedii: lecturile de calitate, plimbarile si iesirile cu prietenii.

Specialistii sustin ca stresul afectiv este cel mai periculos.

Stresul apare din cauza stilului de viata dezorganizat

Stresul este o afectiune greu de combatut, mai ales ca oamenii traiesc fiecare clipa la foc continuu, afirma psihologii. Indivizii isi fac tot felul de probleme care nu au o baza realista, spun specialistii.

Specialistii sustin ca individul parcurge de-a lungul vietii diferite momente tensionate, care de cele mai multe ori determina aparitia stresului.

„in multe perioade din viata simtim o presiune foarte mare, un numar apasator de probleme pe care nu le putem gestiona. Apare sentimentul ca nu mai putem face fata situatiilor, iar astfel apare stresul. Acest aspect apare dintr-un stil de viata nepotrivit, unde omul nu se mai regaseste pe sine si cu atat mai mult nu isi mai face timp pentru placerile sufletesti si trupesti. Individul din ziua de azi isi canalizeaza toata energia asupra lucrurilor pe care le are de rezolvat”, precizeaza psihologul Mihaela Sahlean.

Psihologul Mihaela Sahlean precizeaza ca lecturile de calitate, plimbarile, mersul la teatru, la cinematograf si iesirile cu prietenii ar ajuta la depasirea stresului. „impartirea rezonabila a timpului, o alternare intre efort si relaxare are rolul de a detensiona si de a-l determina pe individ sa se simta bine in pielea lui. De retinut este faptul ca fiecare dintre noi este responsabil de calitatea vietii proprii”, precizeaza Mihaela Sahlean.

Gandul, 25 septembrie 2008

Pe cine dam vina cand calcam in strachini?

De fiecare data cand ni se intampla ceva, de obicei rau, tindem sa dam vina pe cineva. De fiecare data, altcineva este de vina pentru ce ni se intampla noua. Cine e de vina? Parintii, ca ne-au nascut? Dumnezeu, despre care intotdeauna avem impresia ca ne lasa la greu cand nu gasim calea dreapta? Soarta sau destinul, pentru ca nu putem schimba ce ne e scris?

Pe societate, fiindca ne da in fiecare zi un motiv in plus? Ca e soare afara sau ninge? Ca e marti 13? Sau intotdeaua trebuie sa existe un tap ispasitor tocmai fiindca e prea greu sa ne asumam propriile greseli, propriile decizii, propria viata, pentru ca e prea greu sa ne acceptam pe noi insine?

Viata este o serie de alegeri, mai bune sau mai proaste. Alegeri care nu sunt nimic altceva decat rezultatul deciziilor noastre. Absolut tot ceea ce ni se intampla este generat de propriile decizii, decizii luate in trecut care insa isi au de cele mai multe ori efectele in prezent. Fiinca uitarea este un fapt esential al vietii noastre, tindem sa omitem, voit sau involuntar, anumite detalii ale vietii noastre trecute si ne trezim pe buze cu o intrebare care, aparent, este fara raspuns: de ce? Exact. De ce? Cine e vinovatul?

Chiar daca asa ar fi mai comod, tara nu este de vina pentru ceea ce ni se intampla in fiecare zi, familia nu este responsabila pentru unde ne aflam acum. Noi suntem singurii responsabili pentru unde am ajuns, ce viata avem, cine suntem. Este greu sa admitem ca nimic nu e intamplator in viata, nimic nu este scris, nu suntem chiar papusi puse sa suportam tot ce ne rezerva viata. Este greu sa recunoastem ca ceea ce ni se intampla nu e accident de munca, ci rezultatul a ceea ce suntem. Iar daca ne e frica sa luam decizii inseamna ce ne e frica sa traim. Ar fi pacat sa irosim o viata fiindca ne e frica sa traiam. Facem greseli, deci existam!

Oamenii, in functie de vinovatie
Crestinii cred ca cu cat ni se intampla necazuri mai grele, cu atat sa avem convingerea ca Dumnezeu e cu noi si ne poarta de grija prin mantuire. Asadar, nu avem nicidecum dreptul sa dam vina pe nimeni de ce ni se intampla. Crestinii spun ca este bine sa ne rugam pentru cei ce ne blestema fiindca cei ce ne fac rau, de fapt, ne fac bine. De ce? Fiindca toate necazurile vin din mana lui.
Oamenii subiectivi spun ca ceea ce ni se intampla noua, ca ni s-a rupt o unghie, este mult mai important decat ca in fiecare zi mor oameni in Irak fiindca ni se intampla noua. Cei optimisti vor sa creada ca gandurile noastre pot influenta viata si ca ni se intampla ce vrem sa ni se intample. Singurii care recunosc ca absolut tot ce ni se intampla este efectul propriilor decizii sunt oamenii logici.

Pe de alta parte, vinovatii pentru cine suntem difera in functie de varsta. Tinerii se plang ca parintii nu ii inteleg, ca nu le dau destui bani de buzunar, motiv pentru care nu pot iesi in fiecare sambata seara si nu isi poate cumpara hainele de firma visate. Studentii se plang ca profii vor sa-i bage la taxa, ca nu au bani, ca nu au timp si de distractie, ca scoala e prea stresanta si ca profesorii sunt neintelegatori. Desi situatia este relativ schimbata, adultii se plang ca nu sunt platiti suficient pentru cate atributii au, ca seful nu ii intelege si le cauta mereu nod in papura, ca au intrat in rutina birou-casa si nu mai au timp de familie, ca nu si-au mai luat o vacanta de nu stiu cand. La sfarsitul zilei toti striga in cor ca n-au noroc in viata!

Vinovatia si psihologia
“De cele mai multe ori, este mai simplu de a gasi o cauzalitate externa, este mai usor sa te deculpabilizezi gasind un vinovat. Oamenii “mai slabi”, in general nu-si asuma vinovatia sau cota de vina. Daca ar face-o, asta ar presupune o analiza atenta, o recunoastere a unor responsabilitati pe care le-ar fi avut si pe care nu si le-au asumat. Un “drum dificil” pentru cei care vor sa aiba o alta imagine decat cea reala despre ei insisi”, explica psihologul Mihaela Sahlean cum sta treaba cu vinovatia.

“De vina pentru ceea li se intampla oamenilor sunt in parte ei insisi, in parte contextul. Accentul cade si pe perceptia fenomenului. Unii dau vina pe Dumnezeu, altii pe soarta, altii pe familie, altii pe parinti. A “muta” vina in exterior – aproape ca nu mai conteaza pe ce sau pe cine. Este, in mod evident, o “fuga” de a se include corect, onest in “tablou”. Omul are libertate de alegere, doar ca mai trebuie sa si-si asume aceasta libertate”, explica psihologul.

Pe de ala parte, psihologul puncteaza ca se remarca si problema de imagine. “Exemplu: studentul X ia un examen (va sustine ca a invatat, ca este deosebit de meritos) si-l pica pe urmatorul (fiindca profesorul a fost exigent in special cu el). Mai putin probabil va interpreta ca a luat primul examen fiindca a fost profesorul indulgent. Avem o problema de imagine si una de interpretare”.
“Mai mult, copiii trebuie invatati de mici a-si asume greselile si sa nu sa dea vina pe altii prin educatie pur si simplu. Educatia include si asumarea aceea ce facem/decidem”, recomanda psihologul Sahlean.
Neasumarea vinei are si efecte. Nu imediate, ci pe termen lung.

“Practic, ajungi sa te minti “cu seninatate” , incepi sa vezi ca ceva nu functioneaza dar te-ai obisnuit sa negi realitatea. Efectul poate fi devastator…O sansa ar fi psihoterapia”, recomanda Mihaela Sahlean.
Potrivit specialistului, in ceea ce priveste sentimentul de vinovatie, “acesta este trait /experimentat diferit de fiecare. Daca am defini vinovatia, acesta ar fi o stare ce presupune trairea pe care o avem atunci cand constientizam incalcarea unei reguli/norme/asteptari/dorinte”.

Recunoastere si acceptare
Specialistii spun ca singura cale prin care ne putem atinge potentialul maxim ca fiinte umane este acceptarea vinovatiei. Capacitatea de a simti vinovatia este un semn de dezvoltare psihologica foarte legat de constiinta, care ne permite sa facem distinctia intre lucrurile bune si cele rele si sa ne corectam traiectoria atunci cand iesim de pe traseu.
Persoanele care nu au capacitatea de a simti vina, de a ajunge la concluzia ca actiunile lor nu sunt in acord cu propriul cod moral, se numesc psihopate sau sociopate.

Vinovatia are potentialul de a ne incuraja sa ne reexaminam actiunile sau structurile de credinta sau toate la un loc. La extrema opusa vinovatiei se afla posibilitatea de a ierta, reevaluarea propriilor valori si un nou inceput. Vinovatia si rusinea se intrepatrund, dar ele sunt putin diferite.
Psihologii spun ca pentru a deveni o fiinta umana constienta avem nevoie de o anumita cantitate de vinovatie, dar ne trebuie si un mecanism de prelucrare a ei, pentru ca altfel riscam sa ne inecam in ea. Primul pas spre recunonoasterea vinovatiei este acel “daca” pe care nu o data l-am pronuntat cu totii.

Exista un singur vinovat
Nu soarta e de vina, nu destinul, nu Dumnezeu, nu norocul. Poate ca nu exista Dumnezeu, poate nu avem nici un scop pe pamantul asta, poate chiar traim doar ca sa murim. Daca e sa admitem aceste teorii, viata devine o iluzie, dorintele cioburi, aspiratiile praf, ghinioanele lacrimi. Toate devin doar o iluzie, insa o iluzie de care avem nevoie pentru a trai.

Suntem dependenti de cafea, fumam ca turcii, nu putem adormi fara muzica, murim daca mancam carne. Suntem dependenti fiindca nu putem trai altfel. Si izolati, tot dependenti suntem. Vinovatia pe care o atribuim altora este iarasi o dependenta fara de care nu putem trai.

Avem mereu nevoie de un tap ispasitor. Daca ar fi luam un pix si o foaie de hartie si sa calculam deciziile luate in fiecare secunda, mai ales prima decizie pe care am luat-o in viata noastra si care a avut efecte pe termen lung, am umple caiete intregi cu greseli. Sunt prea multe erori de sistem, de fiecare data mai multe, si mereu acelasi vinovat: noi.

Ziare.com, 15 martie 2008

Cand si de ce plange copilul?

Impartasim de cele mai multe ori conceptia conform careia copilul mic plange pentru ca nu poate verbaliza ca doreste ceva anume, dar ce facem daca plange mult?
Exista o anume semnificatie a plansului?
Cum trebuie oare ca mama sa inteleaga, sa interpreteze acest plans?
Plansul copilului este o manifestare emotionala negativa cu multiple semnificatii care poate impune raspunsuri diferentiate din partea mamei.
Trebuie sa stim ca plansul poate avea si valoare de semnal, copilul are o nevoie!

Ca urmare, invatam usor-usor, semnificatia plansului in lumea copilului nostru:

– copilul plange cand vrea sa ne comunice ceva, practic, prin plans el poate transmite nevoi afective (de exemplu vrea sa fie luat in brate sau vrea sa vada aproape de el un chip cunoscut si securizant); de asemenea, poate sa transmita nevoia de atentie sau poate vrea sa semnaleze unele nevoi fiziologice.
Mamica trebuie sa ia in calcul plansul ca un „instrument sonor“ ce actioneaza de la distanta si care include nelinistea, nerabdarea si care semnaleaza dorinta unei interventii rapide de rezolvare a unei situatii perceputa ca neplacuta de catre copil;
– copilul plange cand observa faptul ca-si poate „chema“ astfel mama (desi micuti, implicatia „stimul-reactie“ este rapid invatata, daca plange, este luat in brate, i se vorbeste, i se canta), cu alte cuvinte, invata conditionarea foarte repede.
Suntem tentati sa credem ca plansul copilului mic este unul universal, ceea ce este profund fals.

Literatura de specialitate diferentiaza o tipologie a plansului copilului:

1. plansul demonstrativ – este plansul excesiv de zgomotos, „acompaniat“ frecvent de sughituri. Micutul da mai degraba „spectacol“ pentru ca isi doreste cu orice chip atentia mamei sau a celor din jur. Copilul loveste din picioruse, pare cum ca s-ar batea singur, toate acestea avand efectul de a sublinia urgenta interventiei. Daca i se da ceea ce doreste, invata repede ca poate, relativ usor, „sa controleze“ adultul.
Atitudinea mamei de a raspunde astfel, are ca si consecinta logica si imediata, intarirea acestui tip de comportament la copil.

2. plansul motivat – constituie plansul care semnaleaza o nevoie fizica reala (sete, foame) sau o stare reala, justificata de disconfort (prea frig, prea cald, murdarie).
De asemenea, acest tip de plans, poate fi indicatorul de anuntare a unei boli, aspect care trebuie sa fie observat de catre mama si de actionat medical adecvat in timp util. In acest caz, este recomandabil sfatul specialistului si nicidecum aplicarea ideilor celor care nu au o pregatire clinica si care, desi bine intentionati, pot prelungi sau agrava maladia copilului.

3. plansul resemnat – este un plans abia auzit, „mai in surdina“, copilul avand corpul contractat, frecvent leganandu-se, are adesea insomnie, isi suge degetul, parand desprins de exterior.
Studiile de specialitate sustin ca aparitia acestui tip de plans ar fi cauzata de un comportament de relationare neadecvata a mamei (sau al adultului care-l ingrijeste), in sensul ca aceasta (mama/bona) nu este pozitiv afectiv implicata si chiar mai mult de atat, cearta si pedepseste excesiv copilul.
Desi prea mic pentru a verbaliza, acesta are o reactie „indirecta“, in sensul unui „protest atitudinal“, capatand un comportament „de retragere“, „de insingurare“, o mimica trista, absenta ca reactie a receptarii unei nedreptati.
Nu uitati niciodata faptul ca, practic, copilul dumnevoastra vrea si trebuie sa va simta prezenta (vocea, atingerea, mirosul), dezvoltarea afectiva a copilului depinzand de disponibilitatea afectiva a dumneavoastra!

Caror factori trebuie sa acordam atentie cand copilul plange?

Trebuie sa fim costienti de faptul ca un copil nu este independent de adult dar are totusi, nevoie de autonomie, intre anumite limite.
Nevoia de autonomie de miscare se poate manifesta prin dorinta acestuia de a explora ambianta, iar restrictiile adultului il pot irita. Ca urmare, descoperirea unei solutii inteligente, astfel incat copilul sa aiba satisfacute o parte dintre curiozitati in acest sens, sa nu se simta foarte ingradit, este dezirabila.
In cazul in care mamica nu poate satisface orice dorinta a copilului, cum este si normal, iar acesta este „foarte fixat“ pe ceea ce doreste si incepe sa foloseasca „arma din dotare“ si anume plansul, mamica trebuie sa-i comute atentia cat de repede pe un alt stimul, dar atentie, relativ egal ca atractivitate pentru copil. Vom constata astfel, ca atentia comutata pe un alt stimul interesant, face sa dispara plansul, si copilul devine captivat, interesat de a explora altceva.
Un alt factor important este programul copilului care trebuie sa fie bine adaptat varstei cronologice pe care acesta o are, fiind necesar ca mama sa ia in consideratie ca micutul face si trebuie sa faca progrese continuu si sa descopere impreuna cu propriul copil care sunt cele mai bune metode, aceasta presupunand o abordare inteligenta si flexibila, plansul copilului fiind o manifestare care nu trebuie nici exagerata, nici ignorata, ci cunoscuta si bine interpretata de catre mama.

Drd. Mihaela Sahlean

Ce facem cu copilul instabil sau hiperactiv?

Prin instabilitate intelegem incapacitatea in raport cu varsta pe care o are copilul, de a fixa atentia, de a o mentine, de a sustine o anumita activitate logica ce presupune niste etape, de a reactiona intr-o maniera constanta.

Ce observam la copilul instabil sau hiperactiv?

Caracteristic pentru copilul instabil este comportamentul dezorganizat, haotic, fara reguli. Copilul poate sa inceapa mai multe actiuni dar fara a ajunge la finalizare, acest aspect fiind adesea interpretat de catre parinti cum ca s-ar si plictisi foarte repede.
Daca aceasta „plictiseala“ este frecventa si copilul nu reuseste sa duca la bun sfarsit ceea ce incepe ca activitate, acest aspect, din punct de vedere psihologic se traduce prin insuficienta capacitatii de concentrare a atentiei voluntare.
Cu cat vorbim de un copil de varsta mai mica, cu atat trebuie sa stim ca are o capacitate mai redusa de a-si fixa atentia pe un anumit stimul.

Ce trebuie o mamica sa stie?

1. In primele saptamani este prezenta si se dezvolta atentia involuntara, astfel incat noul nascut reactioneaza la stimulii sonori;
2. De la varsta de o luna, sugarul incepe sa fixeze cu privirea fata mamei sau a altor persoane, aceasta fixare fiind doar pentru cateva secunde;
3. La varsta de trei luni, deja copilul are capacitatea de a fixa si de a urmari cu privirea stimulii sonori si chiar mai mult de atat, intoarce capul in directia din care acestia vin; de asemenea, incepe sa recunoasca vocea, chipul, mirosul mamei, simtindu-se in compania acesteia din ce in ce mai securizat.
4. La varsta de sase luni, copilul incepe sa aiba reactii la stimulii diferiti pe care incepe sa-i perceapa din ce in ce mai bine;
5. La varsta de un an de zile atentia voluntara a copilului ajunge la 20 de secunde;
6. dupa varsta de un an de zile, cresterea capacitatii atentionale se dezvolta treptat intrucat copilul incepe sa diferentieze tot mai multi stimuli si mai mult de atat, invata sa le atribuie si semnificatii.

Studiile de specialitate afirma faptul ca la copilul mic predomina atentia involuntara (neintentionata), fiind prezente si curiozitatea si caracterul pregnant afectiv al atentiei voluntare, astfel incat, in mod natural, cu cat copilul inainteaza in varsta, in mod logic ne asteptam la achizitii suplimentare in campul atentiei voluntare (intentionate).

Aceste aspecte fiind lamurite, vom vorbi de instabilitate la copilul mic, in sensul in care acesta, raportat la varsta cronologica, are rezultate sub nivelul acestei varste.
Prin urmare, instabilitatea copilului mic va capata semnificatie de deficit atentional in contextul in care va afecta in mod constant si evident adaptarea la normele de conduita corespunzatoare varstei cronologice.

Studiile de specialitate contin statistici coform carora aceasta tulburare apare la 5-7% dintre copii, la baieti fiind de doua ori mai frecventa decat la fete.

Cum se comporta un copil instabil sau hiperactiv?

Este:
1. agitat, nelinistit;
2. aproape neobosit in mai toate activitatile pe care le intrepride;
3. neintelegator;
4. dificil;
5. nu finalizeaza activitatile pe care le incepe;
6. dezordonat;
7. adesea impulsiv;
8. nu invata din experienta proprie, nu invata din explicatii;
9. somn redus;

Cu cresterea varstei, in plus mai apar:
10. incapacitatea de a tine seama de reguli;
11. obiceiul de a raspunde neintrebat;

Iar ulterior, la varsta scolara:
12. incapacitatea de a sta in banca un timp rezonabil;
13. atentia redusa;
14. indisciplina;
15. incapacitatea de a respecta un program sau un orar.

Ce trebuie facut?

Adresarea cat mai rapida catre psiholog si medicul pediatru in vedrea interventiei.
Daca interventia este imediata, instabilitatea se atenueaza, in special componenta motorie a acesteia in contextul in care exista un coeficient intelectual normal.
Ignorarea aspectelor descrise anterior, in credinta conform careia „asa sunt toti copiii“ este o greseala care genereaza consecinte nedorite ulterior, ca de exemplu: imposibilitatea copilului de a se adapta intr-un grup, rezultate slabe in procesul de invatare. Dupa o evaluare psihologica complexa, copilul instabil sau hiperactiv beneficiaza de un program specific, adaptat nevoilor lui, de o alternare adecvata a momentelor de concentrare cu cele de pauza, de sarcini cu dificultate graduala si nu in ultimul rand de motivatii pozitive ca „motor de progres“.

Drd. Mihaela Sahlean

Cum sa fii un tata bun

Tatal se ataseaza de copil atunci cand il vede si-l tine in brate.

Un copil are nevoie de existenta si implicarea ambilor parinti

Un tata implicat in cresterea copilului il ajuta pe cel mic

Venirea pe lume a unui nou-nascut poate sa fie intampinata diferit de parinti, in functie de cat de mult si-au dorit acel copil si daca si l-au vrut cu adevarat amandoi. „Situatiile cele mai frecvente sunt cand femeia isi doreste foarte mult un copil, iar barbatul, adesea, pune foarte multe probleme – el se gandeste la noile responsabilitati care vor aparea, la schimbarile care i-ar putea afecta cariera, pentru ca unui copil trebuie sa ii dedici foarte mult timp”, explica lector univ. Mihaela Sahlean, drd. in psihologie, psihoterapeut la o clinica privata din Bucuresti. Daca femeia isi doreste foarte mult copilul inca de la inceput, „barbatul simte si intelege ce inseamna acest copil dupa ce-l vede si mai putin in perioada intrauterina, atunci cand nu are o reprezentarea clara, corecta a lui. Asadar, tatal se va atasa mai mult de copil in momentul in care il va vedea, il va percepe ca fiind exterior mamei si il va tine in brate”, adauga psihologul.

Desi impresionati de bebelus, tatii devin adesea „stangaci” si le lasa pe sotii sa se ocupe mai mult de cel mic. Barbatii nu prea stiu de la inceput cum sa-l tina in brate pe copil, cum sa se poarte si cum sa comunice cu el, dar totul se poate invata. in schimb, mama – prin contactul zilnic cu nou-nascutul – dobandeste foarte repede experienta. Aparent, acesta este si momentul in care se produce o anumita distantare fata de tata. Dar „tatal nu se retrage, ci el ii da intaietate mamei copilului”, subliniaza psihologul Mihaela Sahlean.

Specialistii spun ca mama intelege si „traduce” mai usor gesturile si atitudinile celui mic, pentru ca ea este cea care vegheaza permanent asupra copilului si, astfel, invata sa devina mult mai receptiva. „Acest lucru se intampla in general, dar sunt si exceptii cand acest rol il preia mai mult tatal decat mama sau, varianta cea mai buna, cand cei doi isi impart rolurile intr-o maniera echilibrata. Se cunosc din ce in ce mai multe cazuri de tati care isi repartizeaza sarcinile privind copilul impreuna cu partenera de viata si devin si ei mai implicati”, afirma Sahlean.

Nasterea copilului inlatura egoismul adultului

Aparitia unui copil este o situatie delicata. Multi tati sustin ca se simt neglijati si abandonati in favoarea nou-nascutului si ca vor ajunge „pe locul doi”. Adesea imaturi, barbatii devin egoisti, chiar gelosi pe propriul copil. „Problema este la tata daca se simte exclus. si aici intervin mai multe aspecte: unul important ar fi cel al disponibilitatii emotionale – aparitia unui copil, in primul rand, estompeaza egoismul adultului, pentru ca acesta nu mai poate fi egocentrist, atentia lui trebuie sa fie in primul rand centrata pe copil. Micutul are nevoie de iubire, de grija, de indrumare”, spune psihologul.

Imaturitatea sau egoismul barbatilor nu tine intotdeauna de varsta. Daca vorbim de momentul in care un barbat este pregatit sa devina parinte, specialistii spun ca, „din punct de vedere psihologic, un barbat poate deveni tata daca isi iubeste partenera, daca o respecta, daca are un orizont de asteptare impreuna cu aceasta, daca au planuri in comun, daca se vede pe o perioada de timp facand si construind lucruri alaturi de aceasta.

Atat timp cat un barbat nu este sigur pe partenera sa ori pe el, probabilitatea sa fie un tata bun este sub semnul intrebarii. A fi tata, biologic vorbind, este simplu, a fi un tata intr-adevar bun, implicat in educatia propriului copil, este mai dificil”, atentioneaza specialistul. Sahlean spune ca nu problema tatalui biologic este dificila, ci acomodarea barbatului si investirea intr-o relatie calitativ buna cu propriul copil. Trebuie ca un tata sa fie pas de pas langa copilul lui si nu este nevoie numai de o prezenta fizica, ci sa stie sa-l indrume corect.

„Am putea vorbi chiar despre o tranzitie a barbatului la rolul de tata; si acest lucru nu se intampla peste noapte, depinde foarte mult de investitia lui in partenera de cuplu, daca este implicat afectiv, daca isi respecta partenera, daca in bagajul lui exista responsabilitate. Atunci cand barbatul denota o doza foarte mare de superficialitate, el poate deveni tata secvential, sa aiba 4-5 partenere si mai multi copii, dar sa nu fie implicat in cresterea nici unuia dintre ei, iar un copil are nevoie de existenta si implicarea ambilor parinti”, sfatuieste psihoterapeutul.

Mamele, mai atasate de baieti, tatii, de fete

Psihologul Mihaela Sahlean mai demonstreaza un mit. in ceea ce priveste sexul copilului, s-a spus, de foarte multe ori, ca barbatii isi doresc baieti. „Eu am cunoscut foarte multe situatii in care tatii si-au dorit fetite. Exista chiar studii serioase care confirma faptul ca tatii sunt mai atasati de fete decat de baieti, iar mamele, mai mult de baieti decat de fete”, conchide Sahlean.

Referindu-se la categoriile de tati, psihologul spune ca un tip aparte il reprezinta barbatii care considera ca banii rezolva totul. Evident ca si nevoile materiale reprezinta un aspect important, dar nevoile afective sunt un alt plan. „Niciodata latura afectiva nu va fi compensata de cea materiala. Este o perceptie falsa”, avertizeaza psihologul. Pentru rezolvarea acestei probleme, specialistii sunt de parere ca, in primul rand, cuplurile ar trebui sa fie cat mai deschise, sa aiba o disponibilitate de comunicare reala, si nu doar discutii cu caracter „administrativ” (facturi, carduri, achizitii materiale). Exista si o categorie de tatii tematori, semnificativa din punct de vedere numeric.

Sunt barbati carora le este teama sa-l ia in brate pe nou-nascut, sa se joace cu el „fara asistenta” sau sa-i faca baita fara ajutor. Ei nu sunt dezinteresati de ceea ce se intampla in jurul lor, nu sunt niste tati „detasati” sau neimplicati, sunt doar tematori. Ei percep copilul ca fiind foarte fragil si le e teama sa nu-i faca micutului vreun rau. Acesti tati incep sa devina participativi daca si partenera de viata ii obisnuieste, treptat, cu propriul copil. „Daca femeia devine mai usor mama, dar si ea are foarte multe de invatat, pentru barbat procesul de invatare, de asumare a rolului de tata implica mai mult timp”, afirma psihologul.

„Asemenea maternitatii, paternitatea intregeste viata unui barbat, il «impinge» catre o dimensiune mai ampla, complexa a propriei vieti, ii starneste o interogativitate profunda, la care, poate, altfel n-ar fi avut acces. Este un motiv serios, pentru care nici un barbat n-ar trebui sa-si refuze paternitatea”. – Mihaela Sahlean (psiholog)

Tatii tematori

Desi adulti, ei se considera mult prea neajutorati in a-i acorda sprijin nou-nascutului, mai cu seama ii „predau” aceste sarcini partenerei, pentru ca, in perceptia acestor barbati, o femeie stie, instinctual, cum sa se comporte cu un copil

Rolul tatalui in viata unui copil

1. micutul creste mult mai armonios

2. se dezvolta mai echilibrat

3. este mai putin predispus unor tulburari de comportament

4. beneficiaza de „iubirea paterna”, forma complementara „iubirii materne”

Tipologia tatilor

1. tati cu un comportament matur, firesc – ei isi completeaza rolul de adult cu cel de parinte si isi ajuta partenera de viata

2. tati imaturi (egoisti) – prin venirea pe lume a unui copil, ei isi vad libertatea amenintata si se simt „concurati” afectiv de propriul copil

3. tati cu un comportament compensator, care recurg la a fi generosi financiar, „tapetandu-si” sotia cu un numar impresionant de carduri, dorind ca, astfel, ea sa rezolve toate problemele referitoare la copil

4. supraprotectori – ei consulta 2-3 medici pentru aceeasi problema a micutului, cer cat mai multe opinii de la profesionisti, se documenteaza continuu, dorind sa se asigure ca opteaza pentru varianta cea mai corecta (sunt, adesea, „lenti” in decizii, hiperatenti in analize)

5. tati tematori – neimplicarea lor vine din teama de a nu gresi.

Gandul, 30 septembrie 2008

Infidelii sunt neimpliniti sentimental

Specialistii pun infidelitatea mai ales pe seama neimplinirii emotionale alaturi de partenerul sau partenera de viata. Un act de infidelitate din partea unei persoane provoaca adesea indignare, dar putini sunt cei care se gandesc la cauzele problemei.

Cateva sunt lucrurile care starnesc atat de multa rumoare precum infidelitatea. Dincolo de rumoare, insa, infidelitatea provoaca durere si sentimente de nesiguranta. Unii oameni care trec printr-un astfel de episod ajung chiar sa-si piarda definitiv increderea in potentiali parteneri.
Multa vreme, infidelitatea a fost pusa in special pe seama barbatilor. De altfel, multe sondaje arata ca barbatii sunt mai inclinati spre a insela decat femeile. Totusi, specialistii afirma ca, in prezent, la acest capitol, intre cele doua sexe ar putea fi pus semn de egalitate.

Neimplinirea duce la infidelitate
Specialistii atrag atentia ca un barbat isi insala sotia atunci cand duce lipsa de ceva in relatia maritala, insa si reciproca este valabila. “Arhitectura de asteptari in viata fiecaruia este absolut unica si fiecare probabil cauta, mai cu seama inconstient, ceea ce ii lipseste”, a explicat Mihaela Sahlean, doctorand in psihologie. “in ceea ce-i priveste pe barbati, poate fi o explicatie si cea genetica, dar este departe de a fi singura, intrucat barbatul si femeia sunt «naturi complexe», astfel ca n-am putea sa ne limitam doar la aceasta teorie «simpatica» in varianta ei de scuza”, a adaugat Sahlean.

Barbatilor le e scris in gene
Exista doua tipuri de barbati – cei facuti pentru casatorie si cei care nu sunt buni pentru mariaj. Iar aceste insusiri se gasesc in genele lor. La aceasta concluzie a ajuns o echipa de cercetatori suedezi de la Institutul Karolinska. Potrivit lor, gena care influenteaza numarul sau plasamentul receptorilor de vasopresina in neuronii din creier este cea care face barbatul potrivit sau nu pentru rolul de sot.
Specialistii au subliniat, insa, ca influenta hormonului vasopresina asupra relatiilor sociale este insuficient pentru a face predictii corecte legate de comportamentul barbatilor in cuplu, intrucat intervin factori socio-culturali.

Barbatii pot avea atitudini bizare
“Sunt si unii barbati care incearca explicatii ciudate si si-ar dori ca cele doua sa se cunoasca si sa se accepte una pe cealalta, sustinand ca fiecare are un loc al ei, niciuna nesubstituindu-se celeilalte.
Suna de-a dreptul straniu, dar exista barbati, deloc putini, care gandesc astfel. si ce este si mai ciudat, exista femei inclinate sa accepte”, a afirmat Mihaela Sahlean.

Femeile contraataca
Un studiu prezentat anul trecut de cercetatorii de la Centrul de Studiu al Sanatatii si Comportamentelor de pe langa Universitatea din Washington a aratat ca femeile sub 35 de ani insala aproape la fel de mult precum barbatii.
Potrivit cercetarii realizate in Statele Unite ale Americii in perioada 1991-2006, in cuplurile formate de persoane sub 35 de ani, 20% din barbati si 15% din femei au recunoscut ca au tradat in dragoste. Totodata, specialistii au ajuns la concluzia ca seriale ca “Totul despre sex” incurajeaza acest comportament al femeilor.

Solutii pentru depasirea crizei in cuplu
Mentinerea unei relatii nu este deloc usoara, avertizeaza psihologii. Desi metoda prin care femeile se pot pazi sa nu fie inselate nu a fost descoperita pana acum, exista solutii pentru ca viata de cuplu sa le fie pe cat posibil ocrotita de infidelitati. Pentru a rezista impreuna, cei doi trebuie sa se simta legati unul de celalalt chiar si atunci cand nu sunt impreuna.

Trebuie sa simta ca relatia de cuplu evolueaza, sa simta ca cel de alaturi face un minim efort pentru a le satisface dorintele. De pilda, chiar daca barbatul nu vrea sa mearga la un spectacol de balet, dar femeia isi doreste foarte mult sa-i fie alaturi, acesta poate sa faca acest efort de dragul ei. O persoana care se simte pusa intr-o pozitie de inferioritate va incerca sa compenseze, iar relatia extramaritala poate fi cea mai la indemana. “Cei doi trebuie sa se iubeasca sincer, autentic, altruist. Iubirea altruista trece peste nivelul comun. De pilda, daca partenerul este nefericit, dar are sansa de a iubi pe altcineva, celalalt trebuie sa-l lase sa-si urmeze dragostea”, a conchis Mihaela Sahlean.

Adevarul, 14 ianuartie 2009

Cabinet Psihologie

Cabinetul Individual de Psihologie – Drd. Mihaela Sahlean

Terapiile si tratamentul sunt alese in functie de nevoile pacientului. In cadrul cabinetului va oferim tratamente personalizate intr-o ambianta rafinata si confidentiala.

Servicii:

Ameliorarea si rezolvarea:

– depresiilor;

– atacurilor de panica;

– inadaptabilitatii;

– anorexiei/bulimiei;

– comportamentelor de adictie;

– conflictelor (copii/parinti);

– fobiilor;

– anxietatii;

– relatiilor de cuplu.