08
May
09

Cand si de ce plange copilul?


Impartasim de cele mai multe ori conceptia conform careia copilul mic plange pentru ca nu poate verbaliza ca doreste ceva anume, dar ce facem daca plange mult?
Exista o anume semnificatie a plansului?
Cum trebuie oare ca mama sa inteleaga, sa interpreteze acest plans?
Plansul copilului este o manifestare emotionala negativa cu multiple semnificatii care poate impune raspunsuri diferentiate din partea mamei.
Trebuie sa stim ca plansul poate avea si valoare de semnal, copilul are o nevoie!

Ca urmare, invatam usor-usor, semnificatia plansului in lumea copilului nostru:

– copilul plange cand vrea sa ne comunice ceva, practic, prin plans el poate transmite nevoi afective (de exemplu vrea sa fie luat in brate sau vrea sa vada aproape de el un chip cunoscut si securizant); de asemenea, poate sa transmita nevoia de atentie sau poate vrea sa semnaleze unele nevoi fiziologice.
Mamica trebuie sa ia in calcul plansul ca un „instrument sonor“ ce actioneaza de la distanta si care include nelinistea, nerabdarea si care semnaleaza dorinta unei interventii rapide de rezolvare a unei situatii perceputa ca neplacuta de catre copil;
– copilul plange cand observa faptul ca-si poate „chema“ astfel mama (desi micuti, implicatia „stimul-reactie“ este rapid invatata, daca plange, este luat in brate, i se vorbeste, i se canta), cu alte cuvinte, invata conditionarea foarte repede.
Suntem tentati sa credem ca plansul copilului mic este unul universal, ceea ce este profund fals.

Literatura de specialitate diferentiaza o tipologie a plansului copilului:

1. plansul demonstrativ – este plansul excesiv de zgomotos, „acompaniat“ frecvent de sughituri. Micutul da mai degraba „spectacol“ pentru ca isi doreste cu orice chip atentia mamei sau a celor din jur. Copilul loveste din picioruse, pare cum ca s-ar batea singur, toate acestea avand efectul de a sublinia urgenta interventiei. Daca i se da ceea ce doreste, invata repede ca poate, relativ usor, „sa controleze“ adultul.
Atitudinea mamei de a raspunde astfel, are ca si consecinta logica si imediata, intarirea acestui tip de comportament la copil.

2. plansul motivat – constituie plansul care semnaleaza o nevoie fizica reala (sete, foame) sau o stare reala, justificata de disconfort (prea frig, prea cald, murdarie).
De asemenea, acest tip de plans, poate fi indicatorul de anuntare a unei boli, aspect care trebuie sa fie observat de catre mama si de actionat medical adecvat in timp util. In acest caz, este recomandabil sfatul specialistului si nicidecum aplicarea ideilor celor care nu au o pregatire clinica si care, desi bine intentionati, pot prelungi sau agrava maladia copilului.

3. plansul resemnat – este un plans abia auzit, „mai in surdina“, copilul avand corpul contractat, frecvent leganandu-se, are adesea insomnie, isi suge degetul, parand desprins de exterior.
Studiile de specialitate sustin ca aparitia acestui tip de plans ar fi cauzata de un comportament de relationare neadecvata a mamei (sau al adultului care-l ingrijeste), in sensul ca aceasta (mama/bona) nu este pozitiv afectiv implicata si chiar mai mult de atat, cearta si pedepseste excesiv copilul.
Desi prea mic pentru a verbaliza, acesta are o reactie „indirecta“, in sensul unui „protest atitudinal“, capatand un comportament „de retragere“, „de insingurare“, o mimica trista, absenta ca reactie a receptarii unei nedreptati.
Nu uitati niciodata faptul ca, practic, copilul dumnevoastra vrea si trebuie sa va simta prezenta (vocea, atingerea, mirosul), dezvoltarea afectiva a copilului depinzand de disponibilitatea afectiva a dumneavoastra!

Caror factori trebuie sa acordam atentie cand copilul plange?

Trebuie sa fim costienti de faptul ca un copil nu este independent de adult dar are totusi, nevoie de autonomie, intre anumite limite.
Nevoia de autonomie de miscare se poate manifesta prin dorinta acestuia de a explora ambianta, iar restrictiile adultului il pot irita. Ca urmare, descoperirea unei solutii inteligente, astfel incat copilul sa aiba satisfacute o parte dintre curiozitati in acest sens, sa nu se simta foarte ingradit, este dezirabila.
In cazul in care mamica nu poate satisface orice dorinta a copilului, cum este si normal, iar acesta este „foarte fixat“ pe ceea ce doreste si incepe sa foloseasca „arma din dotare“ si anume plansul, mamica trebuie sa-i comute atentia cat de repede pe un alt stimul, dar atentie, relativ egal ca atractivitate pentru copil. Vom constata astfel, ca atentia comutata pe un alt stimul interesant, face sa dispara plansul, si copilul devine captivat, interesat de a explora altceva.
Un alt factor important este programul copilului care trebuie sa fie bine adaptat varstei cronologice pe care acesta o are, fiind necesar ca mama sa ia in consideratie ca micutul face si trebuie sa faca progrese continuu si sa descopere impreuna cu propriul copil care sunt cele mai bune metode, aceasta presupunand o abordare inteligenta si flexibila, plansul copilului fiind o manifestare care nu trebuie nici exagerata, nici ignorata, ci cunoscuta si bine interpretata de catre mama.

Drd. Mihaela Sahlean

Advertisements

0 Responses to “Cand si de ce plange copilul?”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s


Arhiva articole

Calendar

May 2009
M T W T F S S
« Apr   Jun »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Advertisements

%d bloggers like this: